# Muzeul Cetatea Neamț

> Cetatea de pe stânca Timuș, ridicată de Petru I la sfârșitul secolului al XIV-lea și întărită de Ștefan cel Mare, care a rezistat în 1476 asediului sultanului Mahomed al II-lea. Azi are 21 de săli refăcute și expuse.

- Aleea Cetății nr. 1, Târgu-Neamț
- GPS: 47.214174, 26.34327
- Contact: 0733 981 798, secretariat@cmnn.ro
- https://cmnn.ro/muzeu/muzeul-cetatea-neamt/
- Face parte din: Complexul Muzeal Național Neamț (https://neamt.rdcopilot.com/)

## Program

Marți–Duminică: 10:00–18:00 (aprilie–septembrie), 09:00–17:00 (octombrie–martie); program extins Marți–Duminică 09:00–18:00 în perioada 15 mai–31 august; Luni: închis.

## Tarife

- Adult: 24 lei
- Student / grup adulți: 12 lei
- Preșcolar / elev: 6 lei
- Taxă fotografiere: 20 lei
- Taxă filmare: 25 lei

## Accesibilitate

Acces pe jos pe o alee în pantă de circa 400 m, apoi pe pod și scări.

## Vizită

- [Muzeul Cetatea Neamț](https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/index.md)
- [Bilete online](https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/bilete.md)
- [Ghid audio](https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid.md): 12 opriri
- [Hartă interioară](https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/harta-interioara.md)
- [English version](https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/llms-full.txt?lang=en)

## Ghid audio

### 0. Bun venit

- Audio: 0:10

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-bun-venit

### 1. Podul pe 11 piloni

- Unde: Podul de acces
- Perioada: 1475–1476 (Ștefan cel Mare); refăcut 1968–1972
- Material: Piloni de piatră; structură modernă
- Audio: 1:06

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-podul-pe-11-piloni

Bine ați venit la Cetatea Neamț, una dintre cele mai puternice fortărețe ale Moldovei medievale! Pășiți acum pe podul de acces. El se sprijină pe 11 piloni de piatră și a fost construit în timpul lui Ștefan cel Mare, probabil între lupta de la Vaslui, din ianuarie 1475, și cea de la Războieni, din iulie 1476. Observați că podul nu merge drept spre poartă, ci urmează o linie arcuită, aproape paralelă cu bastioanele. Nu este o întâmplare. Un dușman care ataca era obligat să stea mult timp în bătaia arcașilor. Se crede chiar că orientarea podului îi forța pe atacatori să-și mute scutul din mâna stângă în cea dreaptă, ceea ce îi incomoda. Ultima porțiune, dinspre bastion, era mobilă și putea fi ridicată cu scripeți. Podul pe care pășiți astăzi a fost refăcut pe o structură modernă la restaurarea din 1968–1972, păstrând imaginea podului medieval.

### 2. Bastioanele lui Ștefan cel Mare și poarta

- Unde: Bastioanele și poarta prin turnul de nord-est
- Perioada: 1475–1476
- Material: Piatră de râu și piatră de carieră, mortar de var hidraulic
- Audio: 1:09

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-bastioanele-lui-stefan-cel-mare-si-poarta

În fața dumneavoastră se ridică bastioanele adăugate de Ștefan cel Mare. În secolul al XV-lea, bombardele puteau arunca ghiulele grele de piatră sau de fontă, iar zidurile drepte deveniseră vulnerabile. Ștefan a răspuns rapid: a supraînălțat zidurile vechii cetăți cu șase-șapte metri, a săpat la nord un șanț nou, mai adânc și mai larg, și l-a flancat cu patru bastioane semicirculare, înalte de până la 30 de metri, prevăzute cu creneluri și ferestre înguste de tragere. Intrarea se făcea prin turnul de nord-est, cu porți duble și un pod mobil. Priviți ancadramentele: stilul gotic trădează meșteri transilvăneni, probabil de la Bistrița și Rodna, orașe cu care domnul avea legături strânse. La intrarea în curtea exterioară existau două capcane cu trape, numite „curse de șoareci”. Materialul este în mare parte piatră de râu, legată cu un mortar atât de bun încât, pe unele porțiuni, a rezistat mai bine decât piatra însăși. Garnizoana obișnuită putea număra aproximativ 300 de oameni.

### 3. Curtea interioară și fântâna veche

- Unde: Curtea interioară și fântâna
- Perioada: sec. XIV–XVIII
- Material: Zidărie de piatră și cărămidă
- Audio: 1:13

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-curtea-interioara-si-fantana-veche

Ați intrat în curtea interioară a fortului ridicat de Petru I Mușat. De jur împrejur sunt încăperile garnizoanei, astăzi cele 21 de spații ale muzeului, pe mai multe niveluri. Fortul are forma unui patrulater cu laturi inegale, între 37 și 47 de metri, iar zidurile inițiale aveau 12–15 metri înălțime și aproape trei metri grosime. Spre deosebire de Suceava, turnurile de colț nu ies în afara zidurilor, ci sunt încadrate în ele, pentru că stânca abruptă nu lăsa loc altfel. Apa era vitală pentru orice asediu. Cronicile ne spun că în 1717, în războiul austro-turc, un corp austriac a ocupat cetatea și „a deschis puțul cel vechi și adânc”. După înfrângerea austriecilor, oastea domnului Mihai Racoviță a luat cetatea fără luptă, „a pus foc și a ars merindele și clădirile și a astupat puțul cela cu apă”. De atunci cetatea și-a pierdut rolul militar, iar localnicii au folosit-o multă vreme drept carieră de piatră. Începem acum vizita sălilor, cu Sala 1, în turnul de nord-vest.

### 4. Sala 1 – Originile cetății și asediul lui Sigismund (1395)

- Unde: Sala 1: Turnul de nord-vest
- Perioada: a doua parte a domniei lui Petru I Mușat (1375–1391); prima atestare 2 februarie 1395
- Material: Descoperiri arheologice, hărți, planuri
- Audio: 1:13

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-originile-cetatii-si-asediul-lui-sigismund-1395

Suntem în turnul de nord-vest, unde începe povestea cetății. Multă vreme s-a crezut că fortăreața ar fi fost construită de cavalerii teutoni sau de sași, din cauza numelui ei. Săpăturile arheologice au dovedit însă altceva: materialele din cel mai vechi strat de locuire seamănă cu cele de la Suceava, datate cu monede din vremea lui Petru I Mușat. Cetatea a fost deci ridicată de domnii Moldovei, în a doua parte a domniei lui Petru I, între 1375 și 1391. Numele vine, cel mai probabil, de la râul Neamț, care curge la poalele muntelui. Primul botez al focului a venit repede. În iarna lui 1395, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a pătruns în Moldova. La 2 februarie 1395 a emis un act „ante castrum nempch”, adică în fața Cetății Neamț, prima mențiune documentară sigură a monumentului. Cronica moldovenească spune că Ștefan I l-a înfrânt pe Sigismund la Hindău, azi Ghindăoani, la vreo 12 kilometri de aici. Cetatea rezistase.

### 5. Sala 2 – Sala de Sfat și Judecată

- Unde: Sala 2: Sala de Sfat și Judecată
- Perioada: sec. XIV–XVII
- Material: Arme, steaguri, armură; replici de documente, cahle și sigilii; mobilier-replică
- Audio: 1:15

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-sala-de-sfat-si-judecata

Ați intrat în Sala de Sfat și Judecată. Imaginați-vă pârcălabul cetății așezat aici, ascultând pricinile oamenilor din ținut. Pârcălabii erau în același timp comandanți militari, administratori și judecători pentru întregul Ținut al Neamțului. Mobilierul este realizat după modele de epocă. În vitrine vedeți arme, steaguri și o armură, iar alături replici ale unor documente, cahle și sigilii. Cahlele, plăcile ceramice decorate ale sobelor, sunt printre cele mai frumoase mărturii ale artei medievale moldovenești: pe ele apar cavaleri, animale fantastice și stema țării, capul de bour. Panourile din sală rezumă momentele mari ale cetății: asediul lui Sigismund din 1395, rezistența în fața sultanului Mahomed al II-lea din 1476, trecerea sub stăpânirea lui Mihai Viteazul în 1600, refugiul lui Vasile Lupu, episodul din 1691 cu regele Poloniei și distrugerea din 1717–1718. Sala următoare, Iatacul, explică rolul Sfatului Domnesc. Mai departe vă așteaptă Camera de taină, cu o sobă monumentală reconstituită după modelul celei de la Suceava.

### 6. Sala 6 – Sala armelor și asediul otoman din 1476

- Unde: Sala 6: Sala armelor
- Perioada: 1476
- Material: Reconstituiri de oșteni din oastea mică, armament
- Audio: 1:13

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-sala-armelor-si-asediul-otoman-din-1476

În Sala armelor vedeți reconstituiri ale oștenilor din oastea mică, trupa permanentă a domnului, alături de armamentul lor. Aici merită povestit cel mai glorios moment al cetății. În iulie 1476, sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a învins oastea lui Ștefan cel Mare la Valea Albă–Războieni, la circa 25 de kilometri de aici. Crezând că Ștefan s-a refugiat în Cetatea Neamț, sultanul a venit asupra ei. Martorul italian Angiolello scrie că turcii au așezat șapte bombarde și timp de opt zile au încercat să cucerească fortăreața, dar două bombarde s-au spart, iar cei dinăuntru „nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie”. Cronicarul Ion Neculce povestește că tunarii cetății au lovit gura unui tun turcesc și au sfărâmat-o, ba chiar au nimerit cortul sultanului. Cronica moldo-germană adaugă că a fost împușcat comandantul artileriei otomane. Sultanul s-a retras. O mică garnizoană oprise cea mai mare armată a vremii.

### 7. Sala 7 – „Neagra temniță”

- Unde: Sala 7: „Neagra temniță”
- Perioada: sec. XV–XVII
- Material: Reconstituire pe trei niveluri, personaje-prizonieri
- Audio: 1:07

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-neagra-temnita

Coborâm acum în „Neagra temniță”, un spațiu care se desfășoară pe trei niveluri. Numele spune totul: întuneric, umezeală și ziduri groase de aproape trei metri. Personajele de prizonieri pe care le vedeți au fost realizate cu ajutorul unei echipe profesioniste de machiaj de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, pentru ca atmosfera să fie cât mai veridică. Cetățile medievale nu erau doar locuri de apărare, ci și închisori pentru dușmani, trădători sau prizonieri de război. Potrivit istoricilor muzeului, în 1476 se pare că în Cetatea Neamț se aflau și prizonieri turci luați în bătălia de la Vaslui, pe care Ștefan cel Mare i-a folosit la lucrările de fortificare. Documentele arată că la marile șantiere ale cetăților erau mobilizați țărani din satele ocolului, târgoveți, oșteni și prizonieri. Așadar, o parte din zidurile pe care le atingeți au fost ridicate chiar de oamenii închiși aici. La finalul vizitei veți vedea și Sala 21, închisoarea cu două încăperi.

### 8. Sala 10 – Paraclisul „Sfântul Nicolae” și Vasile Lupu

- Unde: Sala 10: Paraclisul „Sfântul Nicolae”
- Perioada: sec. XVII (Vasile Lupu, 1634–1653)
- Material: Catapeteasmă restaurată
- Audio: 1:15

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-paraclisul-sfantul-nicolae-si-vasile-lupu

Intrăm în paraclisul „Sfântul Nicolae”, unul dintre cele mai frumoase spații ale cetății. Piesa lui de rezistență este catapeteasma, restaurată de specialiștii muzeului. Istoria paraclisului este legată de domnitorul Vasile Lupu, care a domnit între 1634 și 1653. După campania lui Mihai Viteazul, turcii priveau cu mare bănuială orice fortificație din Moldova. Ca să nu le trezească suspiciunea, Vasile Lupu a construit aici, pe locul unui paraclis mai vechi, biserica Sfântului Nicolae, iar încăperile cetății au căpătat aspectul unor chilii de mănăstire. Misionarul catolic Marco Bandini a descris cupola Sfântului Nicolae, „construită cu artă deosebită, împodobită cu chipurile de aur ale Domnului Hristos și ale Maicii sale”, dar observa că locul „arată mai mult a cetate decât a mănăstire”. Într-adevăr, cetatea a rămas refugiul familiei domnești și locul unde se păstra tezaurul. În 1650, când tătarii au prădat Moldova, Vasile Lupu și-a trimis aici soția, împreună cu familiile boierilor.

### 9. Sala 12 – Turnul de nord-est și momentul 1691

- Unde: Sala 12: Turnul de nord-est
- Perioada: 1691
- Material: Expoziție pe două niveluri
- Audio: 1:11

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-turnul-de-nord-est-si-momentul-1691

Urcăm în turnul de nord-est, care se întinde pe două niveluri și este dedicat unuia dintre cele mai cunoscute episoade ale cetății. În toamna anului 1691, regele Poloniei, Ioan al III-lea Sobieski, eroul care salvase Viena de asediul otoman, a coborât cu oaste grea în Moldova. La întoarcere, polonezii au atacat Cetatea Neamț. În ea se aflau doar câțiva plăieși, străjerii munților. Potrivit relatărilor, aceștia au rezistat mai multe zile tirului de mortiere și tunuri, înainte de a se preda. Când au ieșit, polonezii au rămas uimiți să vadă cât de puțini fuseseră apărătorii. Povestea curajului lor a devenit legendă și a fost transformată de Costache Negruzzi în nuvela „Sobieski și românii”. Cronicarul Ion Neculce notează că regele a lăsat apoi oaste cu provizii în cetățile și mănăstirile din zonă: la Neamț, la Suceava, la Agapia, Secu, Câmpulung și Hangu. Abia pacea de la Karlowitz, din 1699, i-a obligat pe polonezi să părăsească cetățile Moldovei.

### 10. Sala 13 – Camera domnițelor

- Unde: Sala 13: Camera domnițelor
- Perioada: sec. XVII
- Material: Reconstituire de interior și personaje
- Audio: 1:06

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-camera-domnitelor

Camera domnițelor ne amintește că cetatea nu era locuită doar de oșteni. În vremuri tulburi, aici se refugiau doamnele și domnițele, cu averile lor. Una dintre cele mai triste povești ale cetății este legată de Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu. Ea fusese căsătorită cu Timuș, fiul hatmanului cazac Bogdan Hmelnițki, și trăise o viață plină de încercări. În 1686, în timpul campaniei regelui Sobieski, un grup de polonezi și cazaci a pătruns în cetate, prin surprindere sau prin vicleșug. Cronicarul Nicolae Costin scrie că au găsit-o pe doamna Ruxandra, au chinuit-o ca să afle unde îi este averea, apoi „i-au tăiat capul pe prag cu toporul”. Se spunea că la ea se găsiseră 19.000 de galbeni. Reconstituirea din această cameră încearcă să redea atmosfera vieții de zi cu zi a femeilor din familiile domnești. Priviți costumele și imaginați-vă cât de departe era această încăpere de lumea strălucitoare a curții de la Iași.

### 11. Sălile 17–19 – Bucătăria, cămara de provizii și monetăria

- Unde: Sala 17: Bucătăria
- Perioada: sec. XV–XVII
- Material: Obiecte etnografice originale; sobă de epocă reconstituită
- Audio: 1:05

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-bucataria-camara-de-provizii-si-monetaria

Aceste trei încăperi ne arată partea practică a vieții în cetate. O garnizoană de aproximativ 300 de oameni trebuia hrănită zi de zi, iar în caz de asediu proviziile trebuiau să ajungă săptămâni întregi. Bucătăria este reconstituită cu obiecte etnografice originale și cu o sobă obișnuită a perioadei, realizată de laboratorul de restaurare al Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra-Neamț. Alături, camera de provizii ne amintește că rezistența unei cetăți depindea la fel de mult de cereale, carne afumată și apă, cât de ziduri și tunuri. Urmează monetăria. Cetatea a avut, de-a lungul Evului Mediu, un rol important în protejarea drumurilor comerciale care urmau văile Moldovei și Neamțului. Orașul Neamț, atestat documentar la 8 octombrie 1408, avea vămi, târguri și meșteșugari, iar comerțul presupunea o circulație monetară însemnată. Reconstituirea vă arată cum ar fi putut arăta un astfel de atelier.

### 12. Sala 20 – Camera pârcălabului

- Unde: Sala 20: Camera pârcălabului
- Perioada: sec. XV–XVII
- Material: Reconstituire de interior și personaj
- Audio: 1:06

https://museu-cetatea-neamt.neamt.rdcopilot.com/ghid/cetatea-neamt-camera-parcalabului

Ultima oprire importantă este Camera pârcălabului. Pârcălabul era comandantul cetății, numit de domn, iar la Neamț rolul lui depășea zidurile fortăreței. Orașul de pe apa Neamțului, pe care localnicii o numesc și Ozana, a fost multă vreme centrul politic al regiunii, iar pârcălabii cetății erau aici șefii administrativi, militari și judecătorești. De la numele râului și al cetății, numele de Neamț s-a extins asupra întregului ținut și, mai târziu, asupra județului. Chiar și orașul Piatra a devenit, după mijlocul secolului al XIX-lea, Piatra-Neamț. Pentru perioade lungi după Ștefan cel Mare, documentele pomenesc despre cetate aproape doar prin numele pârcălabilor ei. Reconstituirea vă arată un spațiu de lucru și de locuit, cu mobilier sobru și obiecte de epocă. După închisoarea din Sala 21, vizita se încheie. Vă mulțumim că ați urcat până aici, pe Culmea Pleșului, și vă invităm să priviți de pe ziduri valea pe care cetatea a străjuit-o timp de trei secole.