Bastioanele lui Ștefan cel Mare și poarta

Textul narațiunii

În fața dumneavoastră se ridică bastioanele adăugate de Ștefan cel Mare. În secolul al XV-⁠lea, bombardele puteau arunca ghiulele grele de piatră sau de fontă, iar zidurile drepte deveniseră vulnerabile. Ștefan a răspuns rapid: a supraînălțat zidurile vechii cetăți cu șase-șapte metri, a săpat la nord un șanț nou, mai adânc și mai larg, și l-⁠a flancat cu patru bastioane semicirculare, înalte de până la 30 de metri, prevăzute cu creneluri și ferestre înguste de tragere.

Intrarea se făcea prin turnul de nord-⁠est, cu porți duble și un pod mobil. Priviți ancadramentele: stilul gotic trădează meșteri transilvăneni, probabil de la Bistrița și Rodna, orașe cu care domnul avea legături strânse. La intrarea în curtea exterioară existau două capcane cu trape, numite „curse de șoareci”.

Materialul este în mare parte piatră de râu, legată cu un mortar atât de bun încât, pe unele porțiuni, a rezistat mai bine decât piatra însăși. Garnizoana obișnuită putea număra aproximativ 300 de oameni.